Despre ELI-NP sau cum se ambiționează România să piardă 25 de milioane de euro pe an

Pe 14 mai pe site-ul Extreme Light Infrastructure (ELI) a apărut o știre (link) care a trecut  oarecum  neobservată în România: Cehia, Ungaria, Italia și Lituania au început demersurile necesare pentru constituirea unui  Consorțiu European de Infrastructură de Cercetare (European Research  Infrastructure Consortium) numit ELI-ERIC. Marea Britanie a confirmat ca va fi “founding observer”. În acest articol încercăm să prezentăm implicațiile acestei acțiuni asupra celui mai mare proiect de cercetare românesc: ELI-NUCLEAR PHYSICS (Laserul de la Măgurele).

Sursa foto: Facebook Federația Hermes

Pentru cititorii nefamiliarizați cu subiectul facem câteva considerații introductive. ELI este unul dintre cele mai mari proiecte științifice ale Uniunii Europene implicând lasere de mare putere, surse de particule și surse de raze gama. Proiectul în valoare de 875 de milioane de euro finanțat din fonduri structurale are trei piloni: ELI-BEAMLINES implementat în Cehia (325 milioane euro), ELI-ATTOSECOND implementat în Ungaria (240 milioane de euro) și ELI-NUCLEAR PHYSICS (ELI-NP) implementat în  România (310 milioane de euro). Italia, Franța, Germania și Marea Britanie coordonează dezvoltarea proiectului. Un proiect de o asemenea amploare implică costuri foarte mari nu doar în faza de implementare (construcția de clădiri și echipamente științifice), dar și în faza de operare. În cazul ELI costurile anuale de operare ale celor trei piloni sunt estimate la 75 de milioane de euro. Deoarece aceste costuri sunt prohibitive pentru un singur stat (sau chiar trei state est-europene) în general aceste proiecte mari sunt administrate de către structuri trans-naționale, iar costurile sunt repartizate în funcție de participarea la experimente, PIB sau alte mecanisme/criterii.

Exemplul cel mai vizibil este European Organization for Nuclear Research sau, cum este mai bine cunoscuta, CERN (Geneva, Elveția), laboratorul unde a fost descoperit bozonul Higgs. În momentul de față CERN are 23 de membri, România făcând parte din 2016. Pentru implementarea și operarea infrastructurilor de cercetare de interes european, Uniunea Europeană dispune de o forma de organizare specifică numită European Research Infrastructure Consortium – ERIC (link).  Despre un astfel de consorțiu se vorbește în știrea de la începutul articolului.

Prima întrebare care se pune este: din moment ce România este parte din proiectul ELI, de ce nu a fost invitată să facă parte din ERIC-ul inițiat de către Cehia, Ungaria, Italia și Lituania?

Semnale că existau dificultăți în implementarea pilonului românesc au aparut din anul 2018. Cunoscut  sub numele de “Laserul de la Măgurele” proiectul românesc construit în cadrul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară- Horia Hulubei (IFIN-HH) este constituit din doua mari infrastructuri: două brațe laser de 10 PW și o sursă de raze gama, aceasta din urmă în valoare de aproape 66 de milioane de euro.  Contractul pentru sursa gama a fost câștigat de un consorțiu numit EuroGammaS în care participau echipe din 8 țări europene și din care fac parte Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Italia) (liderul consorțiului), Università degli Studi di Roma “La Sapienza” (Italia), Centre National de la Recherche Scientifique (Franta),  Alsyom S.A.S (Franta), Comeb S.R.L (Italia), ScandiNova Systems AB (Suedia). În 2017-2018 EuroGammaS a făcut măsurători în cadrul clădirii în care urma să fie instalată sursa și a cerut modificări la aceasta pentru îndeplinirea standardelor tehnice și de protecție a personalului. (link Naturelink Recorder) Poziția părții române (IFIN-HH) a fost că toate specificațiile tehnice au fost îndeplinite și că EuroGammaS trebuie să instaleze sursa. De asemenea IFIN-HH nu a permis EuroGammaS  să facă schimbările cerute deși consorțiul european s-a oferit să plătească pentru acestea. In Noiembrie 2018, Nicolae Zamfir director al IFIN-HH și ELI-NP a reziliat contractul cu EuroGammaS. Consorțiul a atacat în instanță rezilierea contractului (dosarul cu nr. 3896/93/2018 aflat pe rol la Tribunalul Ilfov) și a depus o contestație la noul contract pentru o nouă sursă gama (numită VEGA) câștigat de o companie Americană: Lyncean Technologies.

Având în vedere dimensiunea și importanța proiectului, Comisia Europeană a încercat să medieze conflictul dintre IFIN-HH și EuroGammaS prin intermediul comisarilor Corina Cretu și Carlos Moedas. Conform jurnaliștilor de la Nature (link) în ianuarie 2019 reprezentații români, italieni și francezi au ajuns la un acord în care se stabilea că rezilierea contractului trebuia anulată, IFIN-HH trebuia să refacă clădirea, iar EuroGammaS să suspende acțiunile legale. In aprilie 2019 reprezentanții Comisiei Europene, împreună cu miniștrii cercetării din Franța și Italia au scris ministrului român, Nicolae Hurduc, având în vedere ca partea română nu semnase acordul. Acesta nu a răspuns, la fel cum nu a răspuns nici solicitărilor jurnaliștilor de la Nature pentru a comenta. Pentru a înțelege dimensiunea problemei trebuie precizat că în decembrie 2018 ministrul cercetării din Franța (țară care a susținut implementarea ELI-NP în România) a emis un document (link) prin care se suspendau toate colaborările franceze cu pilonul ELI-NP și se interziceau echipelor franceze participari în proiecte care implicau cercetători din ELI-NP (aceste interdicții nu se aplicau în cazul pilonilor din Cehia și Ungaria). Această interdicție este valabilă și acum după cum se vede din următorul mail trimis la începutul anului (link). Conform Nature, în noiembrie 2019 ministrul ceh al educației a trimis o nouă scrisoare ministrului N. Hurduc prin care acesta era anunțat că la adunarea generală a ELI din octombrie, Franța, Italia, Germania și Marea Britanie și-au exprimat “îngrijorări serioase” privind disputa dintre IFIN-HH și EuroGammaS  și ca urmare reconsideră dacă vor participa în ELI-ERIC.

În aceste condiții și având în vedere că proiectul românesc probabil va deveni complet funcțional în 2023 (pilonul ceh va fi complet funcțional anul acesta, în timp ce cel maghiar va fi funcțional în 2021)  inițierea ELI-ERIC nu este o surpriză având în vedere că existau semnale încă de anul trecut. Neincluderea României în procedura de inițiere a consorțiului reprezintă un vot de blam din partea comunității științifice europene ale cărui consecințe sunt greu de cuantificat. La nivel financiar dacă România nu va face parte din ELI-ERIC asta înseamnă că va trebui să plătească costurile de operare, mentenanță și upgrade ale ELI-NP. Dacă facem un calcul simplu împărțind în mod egal pentru cei trei piloni costurile estimate de operare și mentenanță obținem aproximativ 25 de milioane de euro pe an. Anul acesta tocmai a fost semnat un contract de mentenanță (link) numai pentru laserul construit de THALES (companie multinațională franceză) în valoare de 30 de milioane de euro (fără TVA) pentru 40 de luni. Pentru a înțelege dimensiunile enorme ale acestei sume raportat la bugetul cercetării (unul dintre cele mai mici din UE raportat ca procent din PIB) tot bugetul pe trei ani al competiției de Proiecte de Cercetări Exploratorii recent lansate pentru toate domeniile științifice, matematică, fizică, chimie, științe socio-umane, etc,  este de 18 milioane de euro.

Mult mai surprinzătoare este reacția oficialităților române. Interviul secretarului de stat pentru cercetare, Dragoș Ciuparu, pentru EduPedu este revelator in acest sens (link). Din punctul acestuia de vedere: “problema cu sistemul Gamma e un litigiu comercial și că atâta timp cât se afla în instanță nu vad ce putem face noi”. (reamintim că rezilierea contractului cu EuroGammaS a fost făcută de către partea română). Un alt pasaj relevant este reprodus mai jos:

Au fost niște discuții prin care se susțineau anumite decizii la nivelul ERIC care în opinia noastră erau anormale. Se refereau la faptul că pentru ca să poți să angajezi, de exemplu, o femeie de serviciu la ELI-NP [pilonul din România reprezentat de Laserul de la Măgurele – N.Red.] trebuia să obții aprobarea ERIC. Iar controlul mergea până la aplicarea experimentelor. Deci foarte multe decizii anormal ridicate la nivel de ERIC, ceea ce însemna că se pierdea foarte mult din independența științifică, funcțională și administrativă a tuturor pilonilor. În condițiile astea, România a expus niște puncte de vedere și, la un moment dat, s-a întrerupt dialogul

Aparent Cehia și Ungaria nu au o problemă cu angajarea femeilor de serviciu cu aprobarea consorțiului, noi avem. Putem să ne întrebăm retoric: oare la CERN cum se face? Din același interviu aflăm că: “nu știu cum arată în final acordul de consorțiu pentru că nu m-au contactat niciodată de când am preluat mandatul”.  Ca o parte pozitivă remarcăm unitatea de mesaj a actorilor importanți, directorul ELI-NP, Nicolae Zamfir, secretarul de stat pentru cercetare, chiar și fostul ministru al educației, Daniel Funeriu (link), toți spun că e un litigiu comercial sau formulări echivalente. Ne recunoaștem limitările în ceea ce privește luarea și interpretarea deciziilor la nivel înalt, dar din reacțiile țărilor importante la nivel european care coordonează proiectul ELI (Franța, Italia, Germania și Marea Britanie) ni se pare că acestea nu au îmbrățișat argumentele părții române.

Mai mult decât atât, după cum am menționat în paragrafele anterioare, Franța a interzis orice colaborare între cercetătorii francezi și ELI-NP, iar anul acesta a extins aceste interdicții la tot IFIN-HH. Desigur se pot imagina scenarii mai complexe, dar noi credem că briciul lui Occam are prioritate și explicația cea mai simplă este cea validă. Teoriile conspiraționiste le lăsăm persoanelor cu activitate intelectuala mai complexă decât a noastră.

Credem că este util să vorbim și despre managementul ELI-NP. Nicolae Zamfir este director al ELI-NP de la lansarea proiectului în 2012. Acesta îndeplinește și funcția de Director General (DG) al IFIN-HH (în cadrul căruia este construit pilonul românesc) începând cu anul 2004. N. Zamfir este membru al Academiei Române, președinte al Secției de Științe Fizice și vicepreședinte al Coaliției Naționale pentru Modernizarea României (CNMR) condusa de Alexandru Cumpănașu (link). Pentru cititorii care își pun întrebări privind longevitatea dlui N. Zamfir în funcția de DG al IFIN-HH trebuie din nou să facem niște precizări. In general pozițiile de DG de INCD-uri se ocupă prin concurs și mandatul durează patru ani (asta dacă nu primesc prelungire după prelungire de la minister și nu mai dau concurs). Să o luăm cronologic.  În 2016  au fost organizate ultimele concursuri de DGi de INCDuri, iar acestea au expirat anul acesta sau urmează să expire. Este deci nevoie de noi concursuri pe acele poziții sau, în unele cazuri, mandatele pot fi prelungite. În ianuarie am scris articolul (link) pe blogul Doi Mici și un Anc despre INCDurile cu directori cu probleme. După instalarea noului secretar de stat pentru cercetare Dragoș Ciuparu s-au anunțat concursuri la toate INCD-urile menționate de noi în articolul de blog, mai puțin unul, anume IFIN-HH. Asta înseamnă că articolul avea dreptate, însă, avea dreptate și în privința DGului de la IFIN-HH. Ca o măsură tranzitorie DGi ai institutelor unde a expirat mandatul au primit prelungiri pentru 6 luni și în această perioadă trebuiau organizate concursuri. Până aici totul părea în regulă.

Informațiile pentru articolul de blog au fost preluate de pe o pagina de pe site-ul MEC (link) unde se găsește componența Consiliilor de Administrație (CA) și numele directorului general pentru fiecare INCD. Pe atunci fiecare nume de DG avea un link care conținea  ordinul de numire al respectivului DG. Aceasta era situația la începutul  anului. Însă, noile ordine de numire, cele cu prelungirile pe 6 luni (sau mai mult ?) nu au mai fost postate pe site-ul MEC. Prin luna martie la linkuri apăreau tot ordinele vechi.  Având în vedere lipsa noilor ordine de numire Federația Sindicală Hermes a cerut MEC (majoritatea INCDurilor sunt în coordonarea MEC) ordinul de numire al DGului IFIN-HH. Răspunsul la cererea lor a fost incredibil (link). Pe scurt, dl Ciuparu spune în acel răspuns că acel ordin conține date care intră sub incidența GDPR. Daca am ajuns aici, este momentul potrivit să vă spunem ce date conține un astfel de ordin. Ba mai bine vi-l arătăm (link). Dupa cum se vede conține baza legală, numele INCDului și numele DGului. Atât! Numele DGului nu poate fi secret și nici a locului în care a fost numit, că acesta este scopul ordinului… sa îl numească. Și nu, ordinele actuale nu conțin mai multe date. La linkul acesta găsiți și un ordin actual (link). Abuzul MEC este evident și credem că nu mai e nevoie de alte comentarii.

Deși Federația Hermes a făcut o revenire arătând că ordinele de numire nu intra sub incidenta GDPR (link)  iar Asociația Ad Astra a cerut printr-o petiție să se facă publice ordinele de numire  pentru toate INCDurile (link)  răspunsurile MEC au fost la fel (link). Doar că cei de la MEC nu s-au oprit la aceste răspunsuri. Între timp au început să lucreze la acoperirea urmelor având în vedere ca informațiile cerute erau publice până la cererile federației și ale asociației. Ca urmare pagina a fost modificată și acum, așa cum se vede în linkul postat mai sus, conține doar numele DGului (fără link la ordinul de numire) și componența CAurilor. În același timp, domnul G. Bala de la MEC trimitea următoarea adresă la INCDuri (link). După cum vedeți  cere institutelor să publice tot felul de informații, dar nu și acele ordine. Trebuie apreciată din nou consecvența. Deci, acum pe pagina MEC găsiți numele DG si CAurile, iar mai multe informații pot fi găsite în pagina INCDului, dar atenție, nu si Ordinul de numire al DGului. Noi am salvat pentru posteritate o versiune a paginii respective luată de aici (link). Mai recent, adică in 17.06.2020 și din nou dând dovadă de consecvență, pentru că mai multă lume le-a cerut ordinele de numire, domnul G. Bala a mai trimis câte o scrisoare (link) directorilor de INCDuri explicându-le sfătos că aceste ordine de numire conțin date personale și apoi îi întreabă daca aceștia își dau consimțământul ca MEC să le facă publice.

Cititorul probabil își pune acum din nou o întrebare: De ce există un singur INCD (IFIN-HH) unde nu se organizează concurs și în același timp MEC lucrează asiduu la ștergerea tuturor urmelor privind ordinele de numire anterioare?

Răspunsul este simplu dacă ne uităm pe CV-ul public al dlui Zamfir care are 68 de ani împliniți și citim cu atenție Art.11 al HG  576/2016 privind aprobarea Metodologiei de concurs pentru ocuparea funcției de DG la INCD care precizează:

ART. 11

(3) Directorul general, numit în condițiile alin. (1), încheie, în termen de maximum 30 de zile de la emiterea ordinului de numire, un contract de management cu conducătorul autorității publice în coordonarea căreia funcționează INCD pe o durată de 4 ani, dar nu mai mult de data îndeplinirii condițiilor de pensionare.

(7) În situația îndeplinirii de către directorul general în exercițiu a obligațiilor asumate prin contractul de management, la expirarea termenului prevăzut, părțile pot conveni prelungirea contractului, o singură dată, pe o perioadă de maximum 4 ani, dar nu mai mult de data îndeplinirii condițiilor de pensionare.

Deci, după cum se vede în cazul dlui Zamfir acesta nu putea primi prelungire nici măcar pentru 6 luni (vârsta de pensionare pentru cercetători  și funcționari publici este de 65 de ani).  Să recapitulăm ce face MECul pentru menținerea în funcție a dlui Zamfir : a) organizează concursuri peste tot in afara de IFIN-HH b) la IFIN-HH prelungesc mandatul acestuia cu încălcarea legii; c) efectiv secretizează ordinele de numire a DGilor pentru a ascunde această ilegalitate (în lipsa ordinului de numire acesta nu poate fi atacat în contencios administrativ de către părțile interesate); d) șterg orice referințe la ordinele anterioare.

Pentru a vă forma o imagine completă, drepturile salariale ale DG al IFIN-HH pe anul 2019 erau de 450000 RON (link), la acestea se mai adaugă și veniturile ca director al ELI-NP care în momentul de față nu sunt cunoscute deoarece conducerea IFIN-HH nu își publică declarațiile de avere si interese (contrar adresei ANI – link).

Având în vedere performanțele manageriale ale dlui N. Zamfir prezentate în prima parte a articolului cât și implicațiile legale legate de prelungirea mandatului acestuia noi ne întrebăm dacă nu cumva ne scapă nouă ceva. In momentul de față N. Zamfir este în conflict deschis cu peste 90 de cercetători din cadrul IFIN-HH, poziția părții române în cadrul ELI este eufemistic spus șubredă (reamintim ca partenerii din ELI nici nu ne mai contactează), dar ministerul este dispus să încalce legea pentru menținerea în funcție a acestuia. Din nou noi credem ca explicația cea mai simpla pe care o intuiesc cititorii este cea corecta.

În opinia noastră posibila eliminare din ELI-ERIC ar fi un rezultat dezastruos pentru cercetarea românească și nu luăm în considerare numai costurile financiare de operare și mentenanță ale pilonului românesc. Costurile de imagine și încredere ale cercetării românești le pot depăși pe cele financiare. În același timp este cert că și Comisia Europeană încearcă din răsputeri să evite acest deznodământ pentru că această excludere reprezintă un eșec major și al acesteia. De aceea noi sperăm să se ajungă la o soluționare pozitivă a acestei situații prin includerea României în ERIC-ELI.

Încheiem cu două aspecte care nouă ne lasă un gust amar. Primul aspect este legat de tăcerea  cercetătorilor și chiar și a jurnaliștilor din România pe acest subiect (două notabile excepții sunt reportajul Recorder și mai recent emisiunea Starea Nației). O justificare întâlnită este că în momentul de față nu avem o persoană capabilă sa îl înlocuiască pe N. Zamfir. Daca acest argument ar fi adevărat atunci se poate spune că proiectul ELI-NP este un eșec absolut și decizia implementării acestuia în România este o eroare. Altă justificare a tăcerii acestora este că s-ar afecta interesele naționale. Nu putem spune decât că interesul național nu se confundă cu interesul unei persoane. Al doilea aspect este legat de implicarea secretarului de stat pentru cercetare, Dragoș Ciuparu. De numele acestuia împreună cu fostul ministru al educației Daniel Funeriu se leagă probabil cea mai consistentă încercare de reformă a cercetării din România în perioada 2009-2012 (introducerea evaluatorilor străini, doi ani la rând de competiții de Tinere Echipe, Burse Postdoctorale și Proiecte de Cercetare Complexe, etc.). Dlui Ciuparu îi sunt delegate de către ministrul Anisie atribuțiile privind cercetarea și în această calitate acesta a girat/semnat ordinul de numire al lui N. Zamfir. Din păcate nu ne putem preface ca acesta nu știe de implicațiile[1] semnării acelui ordin, la fel cum doamna Anisie nu se poate scuza. De aceea, afirmațiile acestuia în ultimul interviu pe tema neincluderii ELI-NP în consorțiul ELI-ERIC (link) în care declara că: „E inutil să căutăm vinovați” nu reprezintă nimic altceva decât încercarea de acoperire a managementului defectuos la care a contribuit și dumnealui. În acest caz e potrivit un citat dintr-un film de Christopher Nolan: “You either die a hero or you live long enough to see yourself become the villain”.

Nota___________


[1] Din punctul de vedere al unuia dintre noi, cel care l-a numit pe N. Zamfir în funcția de DG al IFIN-HH după împlinirea vârstei de pensionare a săvârșit fapta de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 297 alin. (1) CP rap. la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. Asta pentru că în afara încălcării HG  576/2016 se încalcă si Art. 517 (2) al Codului Administrativ (OG 57/2019) (IFIN-HH este instituție publică în coordonarea Ministerului Educației și Cercetării, iar directorii sunt funcționari publici).

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: Dragos Ciuparu, laser Magurele, Nicolae-Victor Zamfir



Sursa: hotnews.ro